luni, 12 iulie 2010

Când opusele se atrag...

...se întâmpă lucruri minunate. Și delicioase! Miercurea trecută a venit Alex pe la mine și am ieșit să bem un suc. Pe drum mi-a spus că ar vrea să mănânce niște înghețată, dar că înghețata pe care o au în cafenele este cam plictisitoare (și îi dau dreptate).

În acel moment timpul s-a oprit, planetele s-au aliniat și mie mi s-a aprins beculețul, sau firma de neon pe care scria „Chocolate Pudding Cake” (în traducere liberă „Prăjitură de ciocolată cu pudding”). M-am întors la el cu ochii mari ca de căprioară oprită în mijlocul drumului în fața farurilor unui tir și cu voce tremurândă am îndraznit să întreb „Crezi că poți să aștepți până mâine?”. Nu vă puteți închipui câtă tensiune a existat în cele câteva secunde care au trecut până când Alex a răspuns „De ce nu!”. Asta pentru că lui Alex, de obicei, nu îi place să aștepte prea mult și de cele mai multe ori dacă nu poate să mănânce ce vrea în acel moment, renunță cu totul la idee. Dar de data asta răspunsul a fost diferit. Nu degeaba s-au aliniat planelete!




Așa că joi am vizitat unul din site-urile mele preferate, Joy of Baking, și am copiat, pentru a nu știu câta oară, rețeta pentru Chocolate Pudding Cake. Rețeta am găsit-o acum un an, dar până acum nu am avut ocazia să o încerc (fie pentru că uitam de ea, sau pentru că găseam o rețetă care mi se părea mai interesantă). L-am sunat apoi pe Alex și i-am spus să cumpere înghețată de vanilie când vine la mine și cum am ajuns acasă m-am apucat de treabă.



Rețeta este foarte simplă, dar eu am reușit să fac lucrurile mai complicate decât era necesar. Cantitățile sunt pentru o formă pătrată cu latura de 20 de centimetrii, dar eu încă nu am una, așa că am folosit forma cea mai apropiată ca dimensiune, și anume forma rotundă cu margini detașabile. A fost distractiv când a început să mi se scurgă sosul în cuptor, deși am făcut tot posibilul ca acest lucru să nu se întâmple (am ridicat marginile aluatului, am turnat cu mare grijă și am înfășurat forma în folie de aluminiu). Am așteptat cu lacrimi în ochi cele 25 de minute până când s-a copt, și nu, nu au fost lacrimi de durere că mi s-a scurs sosul, ci lacrimi de la fumul din bucătărie. Din fericire nu s-a scurs decât aproximativ un sfert din sos, așă că prăjitura nu a fost complet compromisă.




Rezultatul, însă, a meritat toată bătaia de cap. În cuptor aluatul devine pufos, iar sosul se combină cu amestecul de zahăr, devenind gros ca un pudding. Prăjitura are un gust intens de cacao și este excelentă servită caldă din cuptor cu o cupă de înghețată de vanilie deasupra. De unde știu că este excelentă? Toți degustătorii oficiali au mâncat câte două porții, iar prăjitura a dispărut în mai puțin de 20 de minute.


Prăjitură de ciocolată cu pudding (Chocolate Pudding Cake)

Sos de pudding:

1 ½ cană (360 ml) apă fiartă

2 lingurițe cafea instant (pudră sau granule)

1/3 cană (65 g) zahăr alb

1/3 cană (70 g) zahăr brun

1/3 cană (30 g) cacao

Prăjitură:

3/4 cană (95 g) făină

1/4 cană (25 g) cacao

1/4 linguriță sare

2 lingurițe praf de copt

1 ou mare

4 linguri (57 g) unt, topit

1/3 cană (65 g) zahăr alb

1/3 cană (80 ml) lapte

1 linguriță esentă de vanilie

1/2 cană (50 g) nuci tăiate bucăți


1. Se încălzește cuptorul la 180 grade Celsius (foc iute) și se așază grătarul la mijlocul cuptorului. Se tapetează cu unt o formă pătrată cu latura de 20 de cm.

2. Se amestecă cafeaua instant cu apa fiartă. Într-un bol separat se amestecă 65 g zahăr alb, 70 g zahăr brun și 30 g cacao. Se lasă de o parte.

3. Într-un castron se cern împreună făina, cacao, sarea și praful de copt (eu de obicei le pun pe toate în vas și le amestec bine cu telul; rezultatul este aproximativ la fel).

4. Într-un alt castron se amestecă bine cu telul oul, untul topit, 65 g zahăr, laptele și esența de vanilie.

5. Se toarnă amestecul de ou peste cel de făină și se amestecă până când se combină. Se adaucă nucile tăiate.

6. Se întinde aluatul în tavă în mod egal, se presară deasupra tot amestecul de zahăr cu cacao și apoi se toarnă peste amestecul de zahăr cafeaua instant amestecată cu apă.

7. Se dă la cuptor 25 de minute, sau până când prăjitura devine pufoasă și se desprinde de marginile tăvii.

8. Se scoate din cuptor și se lasă puțin să se răcească. Se poate servi caldă sau la temperatura camerei, fie simplă sau cu înghețată de vanilie. Ce rămâne se poate păstra la frigider și reîncălzi în cuptorul cu microunde.


Notă: Când m-am apucat de prăjitură aveam impresia că încă mai avem nuci în casă. M-am înșelat. Așa că am dat iama în cutia cu migdale, alune de pădure și fistic a mamei mele. Când am dat drumul la cuptor să se încingă, am pus hărtie de copt într-o tavă și am pus combinația de alune, migdale și fistic în cuptor timp de 3-5 minute.

5 comentarii:

  1. buna treaba, absolut gustoasa, dar incep sa cred ca Alex asta e un mic tiran pofticios. :P
    Cum sa nu fiu dispus sa astept cand stiam ca va fi o prajitura mai buna ca orice altceva as fi putut cumpara. Pana la urma conteaza si sa faci cu drag o prajitura, asa cum spui tu ca nu gatesti ci creezi o surpriza. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Hahaha! Totul pentru drama si suspans :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Astept o invitatie la degustat:) surprize. Ma faci din ce in ce mai curioasa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am insa veleitati de aprig critic. kEEP THAT IN MIND!:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Oh! Foarte bine, foarte bine! Orice lovitura prin balansarea piciorului in partea dorsala situata intre spate si picioare este o miscare inainte pe orizontala... cred.

    RăspundețiȘtergere