miercuri, 28 iulie 2010

Pops, Cake Pops

Săptămâna trecută a fost ziua lui Alex. Și pentru că Alex stă la casă și are o grădină faină și o piscină în mijlocul grădinii și era cald și frumos afară am organizat o petrecere în aer liber. Și pentru că deja ne-am plictisit de petrecerile la care se cumpără câțiva litrii de bere și toată lumea stă și bea până când numără un deget de două ori, am organizat o petrecere tematică – Toga Party. Pentru că e mai ușor să scapi de un cearceaf legat cu o curea atunci când tot ce vrei este să te răcorești în piscină.




Alex a profitat de această ocazie pentru a explora lumea vie și colorată a cocktalurilor. Pentru că un party tematic nu este un adevărat party tematic până când nu sunt și cocktailuri.

Iar eu nu am putut să mă las mai prejos în privința desertului. Cu ceva timp în urmă am dat peste o idee superbă de desert pentru petreceri, și nu numai, pe Bakerella. Cake Pops sunt practic prăjiturele pe băț și sunt excelente atunci când vrei un desert ușor de mâncat care nu implică farfurioare și lingurițe.




Sigur, iau ceva timp să le faci, dar procesul mi s-a părut foarte distractiv și rezultatul a meritat. Am o slăbiciune pentru deserturile care mi se par distractiv de făcut, așa că de acum încolo Cake Pops vor fi primele pe lista deserturilor pe care le voi face pentru petreceri. Nu strică nici faptul că pot fi făcute din diferite tipuri de blat cu diferite tipuri de creme și diferite tipuri de glazuri și decorațiuni, ceea ce oferă o varietate foarte mare de combinații cu care poți surprinde invitații. Limita este doar imaginația noastră!


Cake Pops


Blat:

2 1/2 căni (250 g) făină, cernută

1/2 linguriță sare

2 linguri (15 g) cacao

113 g unt, la temperatura camerei

1 1/2 căni zahăr

2 ouă mari

1 linguriță esență de vanilie

1 cană (240 ml) lapte bătut sau iaurt

1 linguriță oțet alb

1 linguriță bicarbonat de sodiu


1. Se încălzește cuptorul la 175 grade Celsius (treapta 4 sau foc mediu) și se așază grătarul de la cuptor la mijlocul cuptorului. Se tapetează 2 tăvi de 23 de centimetrii cu unt și hârtie de copt (eu am folosit o singură formă de 30 de centimetrii).

2. Într-un castron se cern împreună făina, sarea, și cacao.

3. Într-un alt vas se bate untul folosind mixerul până când se înmoaie (aproximativ 1-2 minute). Se adaugă zahărul și se bate cu mixerul până devine spumos (aproximativ 2-3 minute).

4. Se adaugă la unt ouăle, unul câte unul, și se bate bine după fiecare ou. Se adaugă esența de vanilie și se bate până când se încorporează.

5. Folosind mixerul la viteză mică, se amestecă făina și laptele bătut la unt, în trei etape, începând cu făina și terminând cu făina (se adaugă jumătate din amestecul de făina la unt, se bate bine, apoi se toarnă laptele bătut, se amestecă bine și la final se adaugă restul de făină și se bate bine).

6. Într-un vas mic se amestecă oțetul cu bicarbonatul, se amestecă bine și apoi se adaugă în aluat. Se amestecă până când se încorporează.

7. Se toarnă aluatul în forme și se dă la cuptor aproximativ 25-30 de minute, sau până când o scobitoare înfiptă în mijlocul blatului iese curată.

8. Se lasă blatul să se răcească 10 minute în formă, apoi se scoate pe un grătar (eu folosesc grătarul de la cuptorul cu micounde) și se lasă să se răcească complet.


Cremă:

1 1/2 căni (360 ml) smântână pentru frișcă

500 g cremă de brânză (Philadelphia)

3/4 linguriță esență de vanilie

1 cană (115 g) zahăr pudră


1. Într-un castron mare se bat (folosind mixerul) crema de brânză, zahărul pudră și vanilia până când se omogenizează.

2. Într-un alt castron se bate smântâna pentru frișcă până când se întărește (este mai rapid dacă smântâna este rece, iar vasul în care bateți frișca este pus într-un alt vas în care ați pus apă rece).

3. Cu o spatulă (sau lingură de lemn) amestecați frișca în brânză, cu mișcări ușoare, de jos în sus.

4. Dați la frigider aproximativ o oră, până când crema se întărește puțin.


Glazură:

3 cutii de 300 g de bănuți de ciocolată albă, topită la baie-marin


Altele:

bețișoare pentru acadele (sau bețe pentru frigărui tăiate în jumătate)


Partea distractivă:

1. După ce s-a răcit blatul, se împarte în patru. Într-un vas se pune o bucată de blat și se fărămițează folosind o furculiță. Repetați până când ați fărămițat tot blatul.

2. Se adaugă la frimiturile de blat 2/3 din cremă (puteți adăuga mai multă cremă sau mai puțină cremă în funcție de cât de umede/uscate vreți să fie cake pops) și se amestecă bine.

3. Dați amestecul de blat și cremă la frigider câteva ore, până când se întărește puțin.

4. Când s-a întărit blatul, se scoate de la frigider și folosind mâinile se modelează bile de blat. Se pun pe o tavă tapetată cu hârtie de copt și se dau la congelator câteva ore sau peste noapte.

5. După ce bilele de blat s-au întărit, se scot și se așază pe masa de lucru. Se ia câte un bețișor de acadea, se trece un capăt al acestuia prin ciocolata topită și apoi se înfige într-o bilă de blat. Aveți grijă ca bețișorul să nu treacă complet prin bila de blat.

6. Se ia câte un cake pop (deja le putem numi cake pops) și folosind o linguriță se acoperă cu ciocolată topită. Se lovesc ușor de marginea vasului în care se află ciocolata topită pentru a îndepărta excesul de ciocolată și se asează pe hârtie de copt pentru a se usca.


Nota: Eu am facut blatul de la zero, dar se poate folosi și un mix pentru blaturi pe care îl găsiți în comerț. Este mai rapid așa, dar eu prefer să muncesc în plus, decât să folosesc acele amestecuri pentru blat.

marți, 20 iulie 2010

GRANITAAAAA!

După ploile de săptămânile trecute au revenit temperaturile calde, foarte calde, muuult prea calde. Din fericire am reușit să găsesc un aliat de nădejde în lupta mea zilnică cu căldura. Numele ei este GRANITAAAAA și este dulce, aromată și răcoroasă.




Mi se pare că acest cuvânt sună ca un strigăt de bătalie. GRANITAAAAA!! Și am spus mai devreme că sunt într-o luptă continuă cu căldura. Vedeți? Totul are sens!




Rețeta pentru această mică minune este foarte simplă și are doar câteva ingrediente. Până la urmă este doar un sirop înghețat. De aceea m-am gândit să cumpăr o sticluță de sirop de coacăze negre de la supermarket și să vad ce iese dacă îl înlocuiesc în rețetă. Am pus o cană de sirop la două căni de apă rece și apoi am urmat înstrucțiunile din rețetă. GRANITAAAAA de coacăze negre a ieșit destul de bună, dar s-a dezghețat mai repede decât cea de lămâie pe care am facut-o de la zero.




Cea mai bună parte este că dacă nu vreți să mâncați gheață aromată (știu că unele persoane se tem că vor avea probleme cu gâtul din cauza asta) puteți umple jumătate de pahar cu GRANITAAAAA și să turnați peste niște apă minerală. Limonadă (sau suc de fructe) cu ghiața gata instant.




Este un desert simplu și versatil. Iar mie îmi plac teribil de mult lucrurile simple și versatile. Așa că acest desert a devenit rapid unul din preferatele mele. Poate fi făcut din aproape orice fruct, se poate face din cafea sau cu alcool. Poată fi servită simplă atunci când pur și simplu vrei ceva răcoritor într-o zi toridă de vară, poate fi servită ca desert după masă (cu puțină frișcă deasupra), sau, dacă puneți alcool în ea, poate fi servită ca aperitiv la o petrecere. Cu atâtea argumente în favoarea ei, este imposibil să nu te îndrăgostești de GRANITAAAAA!



P.S: Am uitat să menționez (și nu, nu este vina mea că am uitat, este vina căldurii) că am șutit această rețetă de pe The Pioneer Woman, unul din blogurile mele preferate.


Granita de lămâie


3 lămâi întregi

1/2 cană zahăr

3 căni de apă


1. Radeți coaja de la cele trei lămâi și puneți-o într-o crăticioară.

2. Stoarceți zeama de la lămâi și adăugați-o peste coaja rasă.

3. Adăugați zahărul la amestecul de coajă și zeamă de lămâie.

4. Puneți crăticioara pe foc și amestecați până fierbe. Dați focul la mic și lasați să mai fiarbă 5-7 minute, sau până când amestecul devine un sirop subțire.

5. Luați crăticioara de pe foc și turnați peste amestec cele trei căni de apă rece.

6. Puneți amestecul într-o cutie (care rezistă la congelator) cu capac. Dați cutia la congelator.

7. Așteptați 2 ore, scoateți cutia din congelator și, folosind o furculiță, desprindeți ușor gheața care s-a format pe margini și amestecați. Dați cutia din nou la congelator.

8. Repetați procedeul din oră în oră până când amestecul este înghețat complet. Se păstrează la congelator.


Notă: Am adăugat la această rețetă și coaja rasă+zeama de la un lime.


miercuri, 14 iulie 2010

Idei, idei

Cred că tuturor ni se întâmplă să avem o idee care nu ne dă pace. E genul ACELA de idee. Ştiţi voi, tot timpul în umbre aşteptând să dea la o parte toate celălalte gânduri şi să îţi acapareze atenţia. Apare dimineaţa când îţi bei cafeaua, în pauza de ţigara, când iei prânzul, în metrou în drum spre casă şi în special înainte de culcare, când din cauza ei, te frămânţi timp de o oră mai rău ca aluatul de cozonac.



Am avut recent o astfel de idee. S-a născut ca o idee inocentă de tort pentru ziua de naştere a unui prieten. Nu ştiam prea bine gusturile lui în materie de deserturi, dar ştiam sigur că i-a plăcut tarta cu ciocolată şi portocale (reţeta în curând!) pe care am pregătit-o de Sf. Andrei şi 1 Mai. Având în vedere că ziua lui de naştere este în mijlocul verii, nu am vrut să fac un tort clasic cu cremă de unt cu aromă de portocale (asta nu are nimic de-a face cu faptul că este o chestiune de noroc pur şi planete aliniate când vine vorba de relaţia mea cu cremele de unt), am vrut ceva mai uşor şi estival. Şi nimic nu spune uşor şi estival ca mousse de fructe. Orice fructe, dar în special citrice. Deja ideea prindea formă: blat uşor de ciocolată, mousse de portocale şi ganache de ciocolată amăruie în rolul glazurii. Perfect! Minunat! Şi câteva felii de portocală caramelizată pentru decor. Ca să citez pe cineva „De-a dreptul sexy!”.



Apoi am vorbit cu prietenul în cauză şi mi-a spus că vrea de ziua lui să ieşim la o cafenea, să bem un suc şi să ne ducem cuminţi acasă. Ermmm...Şi cu tortul meu cum rămâne? „Asta e, poate la anul” mi-am zis, deşi am avut grijă să adopt o atitudine pasiv-agresivă şi să îl fac să se simtă vinovat că a omorât o idee atât de bună din faşă. E o persoană uşor de tachinat, iar eu nu pot să rezist tentaţiei atunci când am ocazia să tachinez pe cineva.

Aţi crede că ideea şi-a făcut bagajele şi m-a părasit sub acoperirea întunericului în mijlocul nopţii. Dar nuuu! Nu a fost o idee atât de drăguţă. Pentru că era una din ACELE idei! Aşa că după o săptămână de chinuri am hotărât să pun piciorul în prag. Ori eu, ori ea!



Sâmbăta trecută, când am fost în vizită la Giurgiu, mi-am luat jucăriile cu mine şi am invadat bucătăria mamei lui Alex. După şase ore petrecute în micul meu univers, m-am întors în lumea oamenilor cu rezultatul din imagini. Am schimbat câteva lucruri faţă de ideea originală. Am folosit glazură Lacquer în loc de ganache şi fursecuri dantelate de portocală în loc de felii de portocală caramelizate. În plus, având în vedere că acum nu mai era nevoie să fac un tort, mi s-a părut ocazia ideală să încerc că fac prăjituri cu mousse individuale. Pentru blat am folosit o reţetă de blat de ciocolată pe care am gasit-o pe Evil Shenanigans, pentru mousse de portocale am folosit excelenta reţetă de pe Culinary Concoctions by Pea Body, iar reţeta de glazură am luat-o de pe Cafe Fernando.

Rezultatul a fost puţin dezamăgitor din punct de vedere estetic. Am vrut să fac marginile perfect drepte, dar se pare că hârtia de copt este la fel de eficientă pentru acest lucru ca şi folia de plastic. Pe de altă parte, din punct de vedere al gustului, a fost un succes. „Wow!”, „Excelent!” şi „Genial!” au fost câteva dintre reacţii.




Mi-a plăcut foarte mult glazura. S-a întărit destul de repede, a fost foarte cremoasă şi a avut un gust intens de ciocolată amăruie. S-a potrivit de minune cu mousse-ul de mascarpone şi portocale care era uşor aerat datorită albuşurilor bătute spumă - o textură uşor diferită faţă de reţetele obişnuite de mousse. Adăugaţi la toate acestea blatul de ciocolată şi obţineţi un desert numai bun de impresionat musafirii la o petrecere.



Acum că am scăpat de ideea asta, trebuie să vad ce fac cu celălalte patru idei de torturi pentru zile de naştere şi petreceri care au început să lupte pentru lumina reflectorului pe scena mea interioară. Drama nu se termină niciodată!


Prăjitură cu ciocolată şi mousse de portocale

Blat de ciocolată:

3/4 cană (105 g) făină

1/3 cană (30 g) cacao

1 linguriţă praf de copt

1/4 linguriţă bicarbonat de sodiu

1/4 linguriţă sare

3/4 cană (150 g) zahăr

4 linguri (56 g) unt, topit

1/3 cană (80 ml) lapte bătut (se poate înlocui cu smântână obişnuită, iaurt sau aceeaşi cantitate de lapte - 3,2% grăsime, în care se pun două linguriţe de zeamă de lămâie sau oţet şi se lasă să stea 5-10 minute)

2 ouă

1 linguriţă esenţă de vanilie

3 linguri apă

1. Se încălzeşte cuptorul la foc iute. Se tapetează cu hârtie de copt o tavă obişnuită pentru cuptor.

2. Într-un castron se pun făina, cacao, praful de copt, bicarbonatul de sodiu, zahărul şi sarea şi se amestecă bine cu telul.

3. Într-un alt vas se pun untul topit, ouăle, laptele bătut, vanilia şi apa şi se amestecă bine cu telul.

4. Se toarnă ingredientele umede în vasul cu ingrediente uscate şi se amestecă cu telul până când aluatul se omogenizează.

5. Se toarnă aluatul în tavă şi se coace 15 - 20 de minute, sau până când trece testul cu scobitoarea (o scobitoare înfiptă în centrul blatului iese curată). Staţi cu ochii pe blat şi verificaţi după 10 minute pentru a vă face o idee cât trebuie să mai stea la cuptor.

6. Lăsaţi blatul să se răcească. După ce s-a răcit, tăiaţi rondele de blat folosind formele în care veţi face prăjitura.

Mousse de mascarpone şi portocale:

2 ouă, separate gălbenuşurile de albuşuri

4 linguri (50 g) de zahăr

115 g brânză mascarpone, la temperatura camerei

130 ml smântână pentru frişcă

2 linguriţe gelatină pudră + 2 linguri de apă

Coaja rasă şi sucul de la o portocală de dimensiuni medii

1. Într-un bol mic puneţi apa şi presăraţi gelatina deasupra. Lăsaţi gelatina să „înflorească”.

2. Într-un castron mare amestecaţi brânza mascarpone cu zahărul folosind un mixer, adăugaţi gălbenuşurile de ou şi amestecaţi până când se omogenizează.

3. Încălziţi gelatina în cuptorul cu microunde timp de 10 secunde şi amestecaţi-o repede în amestecul de brânză mascarpone (în cazul în care nu aveţi la dispoziţie un cuptor cu microunde, puteţi încălzi puţină apă, nu e nevoie să fiarbă, apoi turnaţi apa într-un bol puţin mai mare decât cel în care aţi pus gelatina şi puneţi în el bolul cu gelatină; în câteva secunde gelatina va deveni lichidă şi puteţi să o puneţi in amestecul de brânză).

4. Se adaugă sucul şi coaja rasă de portocale.

5. Într-un alt vas se bat albuşurile până se întăresc şi se încorporează uşor (cu ajutorul unei spatule de plastic sau a unei linguri de lemn) în amestecul de brânză.

6. Într-un alt vas se bate smântâna pentru frişcă, având grijă să nu rămână foarte moale, dar nici să nu devină prea tare. Se încorporează în amestecul de brânză.

Glazură Lacquer:

1/4 cană (60 ml) apă rece

2 linguriţe gelatină pudră

2/3 cană (130 g) zahăr

1/3 cană (80 ml) apă

1 lingură + 1 linguriţă sirop de porumb (eu am înlocuit siropul cu aceeaşi cantitate de miere)

3/4 cană + 2 linguri (81 g) cacao

1/3 cană (80 ml) smântână pentru frişcă

1. Turnaţi 60 ml de apă rece într-un bol mic, presăraţi deasupra gelatina, amestecaţi şi lăsaţi bolul de-o parte pentru ca gelatina să „înflorească”.

2. Într-o ibric aşezat pe aragaz la foc mediu, amestecaţi, folosind un tel, zahărul cu 80 ml de apă. Când zahărul s-a topit complet, luaţi ibricul de pe foc şi folosind telul amestecaţi în siropul de zahăr siropul de porumb (mierea) şi cacao. Va rezulta un amestec fin şi lucios.

3. Turnaţi smântâna pentru frişcă în amestecul de zahăr şi cacao şi amestecaţi bine folosind o spatulă. Puneţi din nou ibricul la foc mediu. Când amestecul ajunge la punctul de fierbere, luaţi ibricul de pe foc şi strecuraţi glazura într-un vas de metal. Lăsaţi să se răcească aproximativ 15 minute (până când temperatura amestecului ajunge la aproximativ 60 de grade Celsius).

4. Adăugaţi gelatina în glazură şi amestecaţi până când se topeşte complet.

5. Strecuraţi din nou glazura într-o cupă pentru măsurat. Lăsaţi să se mai răcească câteva minute (până ajunge la aproximativ 26 de grade Celsius – temperatura ideală pentru a fi turnată pe torturi/prăjituri).

Asamblare:

1. Ungeţi cu unt interiorul a 6 forme pentru prăjituri şi tapetaţi cu hârtie de copt. Puneţi formele într-o tavă tapetată cu hârtie de copt.

2. Puneţi un disc de blat, acoperiţi cu o lingură + jumătate de lingură de mousse de portocale, adăugaţi încă un disc şi aceeaşi cantitate de mousse şi terminati cu încă un disc de blat.

3. Turnaţi o cantitate generoasă de glazură peste prăjituri.

4. Daţi prăjiturile la frigider cel puţin 2 ore sau peste noapte.

Notă 1: E destul de greu de găsit la noi forme pentru prăjituri aşa că în cazul în care nu aveţi aşa ceva, cum a fost şi cazul meu, puteţi folosi cutii de conserve la care tăiaţi capacul şi fundul, obţinând astfel cilindrii de metal de care aveţi nevoie. Eu am folosit cutii de compot de fructe de 400 ml, tăiate cu flexul şi finisate cu şmirghelul. Da, ştiu, multă bătaie de cap pentru nişte cilindri de metal, care puteau fi obţinuţi foarte uşor cu ajutorul unui desfăcător de conserve, dar atunci nu ar mai fi fost atât de distractiv. Plus, părinţii lui Alex nu aveau un desfăcător de conserve pentru că până acum s-au descurcat foarte bine folosind un cuţit când trebuiau să deschidă conserve.

Notă 2: Dacă nu vreţi să vă bateţi capul cu prăjituri individuale, puteţi face un tort dacă coaceţi blatul timp de 30-35 de minute într-o formă de tort de 23 cm diametru. Tăiaţi blatul în două sau în trei straturi. Vă recomand să dublaţi cantitatea de mousse, pentru că din cantităţile din reţetă iese un strat prea subţire pentru tort. Glazura este suficientă pentru a acoperi un tort de 23 cm diametru.

luni, 12 iulie 2010

Când opusele se atrag...

...se întâmpă lucruri minunate. Și delicioase! Miercurea trecută a venit Alex pe la mine și am ieșit să bem un suc. Pe drum mi-a spus că ar vrea să mănânce niște înghețată, dar că înghețata pe care o au în cafenele este cam plictisitoare (și îi dau dreptate).

În acel moment timpul s-a oprit, planetele s-au aliniat și mie mi s-a aprins beculețul, sau firma de neon pe care scria „Chocolate Pudding Cake” (în traducere liberă „Prăjitură de ciocolată cu pudding”). M-am întors la el cu ochii mari ca de căprioară oprită în mijlocul drumului în fața farurilor unui tir și cu voce tremurândă am îndraznit să întreb „Crezi că poți să aștepți până mâine?”. Nu vă puteți închipui câtă tensiune a existat în cele câteva secunde care au trecut până când Alex a răspuns „De ce nu!”. Asta pentru că lui Alex, de obicei, nu îi place să aștepte prea mult și de cele mai multe ori dacă nu poate să mănânce ce vrea în acel moment, renunță cu totul la idee. Dar de data asta răspunsul a fost diferit. Nu degeaba s-au aliniat planelete!




Așa că joi am vizitat unul din site-urile mele preferate, Joy of Baking, și am copiat, pentru a nu știu câta oară, rețeta pentru Chocolate Pudding Cake. Rețeta am găsit-o acum un an, dar până acum nu am avut ocazia să o încerc (fie pentru că uitam de ea, sau pentru că găseam o rețetă care mi se părea mai interesantă). L-am sunat apoi pe Alex și i-am spus să cumpere înghețată de vanilie când vine la mine și cum am ajuns acasă m-am apucat de treabă.



Rețeta este foarte simplă, dar eu am reușit să fac lucrurile mai complicate decât era necesar. Cantitățile sunt pentru o formă pătrată cu latura de 20 de centimetrii, dar eu încă nu am una, așa că am folosit forma cea mai apropiată ca dimensiune, și anume forma rotundă cu margini detașabile. A fost distractiv când a început să mi se scurgă sosul în cuptor, deși am făcut tot posibilul ca acest lucru să nu se întâmple (am ridicat marginile aluatului, am turnat cu mare grijă și am înfășurat forma în folie de aluminiu). Am așteptat cu lacrimi în ochi cele 25 de minute până când s-a copt, și nu, nu au fost lacrimi de durere că mi s-a scurs sosul, ci lacrimi de la fumul din bucătărie. Din fericire nu s-a scurs decât aproximativ un sfert din sos, așă că prăjitura nu a fost complet compromisă.




Rezultatul, însă, a meritat toată bătaia de cap. În cuptor aluatul devine pufos, iar sosul se combină cu amestecul de zahăr, devenind gros ca un pudding. Prăjitura are un gust intens de cacao și este excelentă servită caldă din cuptor cu o cupă de înghețată de vanilie deasupra. De unde știu că este excelentă? Toți degustătorii oficiali au mâncat câte două porții, iar prăjitura a dispărut în mai puțin de 20 de minute.


Prăjitură de ciocolată cu pudding (Chocolate Pudding Cake)

Sos de pudding:

1 ½ cană (360 ml) apă fiartă

2 lingurițe cafea instant (pudră sau granule)

1/3 cană (65 g) zahăr alb

1/3 cană (70 g) zahăr brun

1/3 cană (30 g) cacao

Prăjitură:

3/4 cană (95 g) făină

1/4 cană (25 g) cacao

1/4 linguriță sare

2 lingurițe praf de copt

1 ou mare

4 linguri (57 g) unt, topit

1/3 cană (65 g) zahăr alb

1/3 cană (80 ml) lapte

1 linguriță esentă de vanilie

1/2 cană (50 g) nuci tăiate bucăți


1. Se încălzește cuptorul la 180 grade Celsius (foc iute) și se așază grătarul la mijlocul cuptorului. Se tapetează cu unt o formă pătrată cu latura de 20 de cm.

2. Se amestecă cafeaua instant cu apa fiartă. Într-un bol separat se amestecă 65 g zahăr alb, 70 g zahăr brun și 30 g cacao. Se lasă de o parte.

3. Într-un castron se cern împreună făina, cacao, sarea și praful de copt (eu de obicei le pun pe toate în vas și le amestec bine cu telul; rezultatul este aproximativ la fel).

4. Într-un alt castron se amestecă bine cu telul oul, untul topit, 65 g zahăr, laptele și esența de vanilie.

5. Se toarnă amestecul de ou peste cel de făină și se amestecă până când se combină. Se adaucă nucile tăiate.

6. Se întinde aluatul în tavă în mod egal, se presară deasupra tot amestecul de zahăr cu cacao și apoi se toarnă peste amestecul de zahăr cafeaua instant amestecată cu apă.

7. Se dă la cuptor 25 de minute, sau până când prăjitura devine pufoasă și se desprinde de marginile tăvii.

8. Se scoate din cuptor și se lasă puțin să se răcească. Se poate servi caldă sau la temperatura camerei, fie simplă sau cu înghețată de vanilie. Ce rămâne se poate păstra la frigider și reîncălzi în cuptorul cu microunde.


Notă: Când m-am apucat de prăjitură aveam impresia că încă mai avem nuci în casă. M-am înșelat. Așa că am dat iama în cutia cu migdale, alune de pădure și fistic a mamei mele. Când am dat drumul la cuptor să se încingă, am pus hărtie de copt într-o tavă și am pus combinația de alune, migdale și fistic în cuptor timp de 3-5 minute.

miercuri, 7 iulie 2010

Cine postează în noaaaapteee?

Andreea, cine altcineva! Am fost plecată din nou în week-end și în dulcele meu stil clasic am făcut ceva pentru drum. Dar de data asta am facut și ceva pentru acasă. Să nu se supere degustătorii oficiali că îi las singuri și eu ma duc să ma distrez la mare. M-am întors abia ieri și de atunci încerc să găsesc inspirația pentru această postare. Inspirația nu am gasit-o, dar am hotărât că a trecut prea mult timp de la ultima rețetă și că azi nu mă duc la culcare până nu postez ceva.




Prima tentativă de a pune în aplicare această rețetă a fost miercurea trecută. Miercurea trecută nu a fost o zi bună pentru deserturi și de aceea a devenit miercurea neagră în istoria mea personală. Sunt sigură că zeii deserturilor au fost împotriva mea în acea zi. Inițial am încercat să fac aceste cupe cu cremă de brânză și zmeură și, surprize surprize, zmeura mucegăise în cele două zile în care a stat în frigider. Apoi am încercat să fac rețeta mea preferată de tiramisu și, surprize surprize, am reușit să tai crema (!!!). Prin procesul de eliminare am ajuns la concluzia că nu faptul că încercam să fac tiramisu la 12 noaptea a fost de vină, ci faptul că mama desfăcuse cutia cu brânză cu două zile înainte și se cam uscase între timp.




Că tot veni vorba de mama, cred că aceste cupe de brânză cu zmeură sunt unul dintre deserturile perfecte pentru ea. Conțin brânză, biscuiți și fructe de pădure – trei dintre ingredientele ei preferate. Plus, sunt un desert foarte răcoritor și mama adoră deserturile răcoritoare. Alex a fost la fel de încântat de ele, având în vedere faptul că i-au trebuit trei secunde să golească una din cănuțe.

Rețeta am gasit-o pe Good Life Eats și mi s-a părut o idee minutată pentru un desert ușor de vară, când e mult prea cald afară pentru a mai aprinde cuptorul (deși pe mine asta nu m-a oprit niciodată). I-am arătat mamei rețeta și mi-a zis că ar arăta foarte frumos în aceste cănuțe, pe care de altfel mama nu le-a folosit niciodată pentru că sunt un cadou de la străbunica mea. Din nefericire, în urma unui șir de întâmplări fatidice, am mai rămas doar cu trei cănuțe.




Degustătorul no. 1, cunoscut ca Big Brother, mi-a spus că nu i-a plăcut faptul că biscuiții se umeziseră de la cremă – el le-a încercat după aproximativ 5 ore de când le-am făcut, așa că vă recomand să faceți cupele cu cel mult o oră și jumătate înainte să le serviți, pentru ca biscuiții să rămână crocanți. Textura biscuiților este foarte importantă în acest desert, pentru că întrerupe monotonia texturii cremei și transformă un desert destul de simplu într-unul foarte interesant.


Cupe cu cremă de brânză și zmeură (Raspberry cheesecake pots)


4 biscuiți graham (eu am folosit biscuiți cu cereale)

1 lingură (14 g) de unt, topit

225 g cremă de brânză (Philadelphia)

1/3 cană (70 g) zahăr

1/4 cană (60 ml) smântână pentru frișcă

1 linguriță esență de vanilie

340 g zmeură proaspătă (păstrațile pe cele mai frumoase pentru decorat)

frișcă îndulcită pentru decorat

frunze de mentă pentru decorat (opțional)


1. Încălziți cuptorul la foc iute.

2. Pisați biscuiții până devin frimituri (puteți să îi puneți într-o pungă pe care o închideți bine și să îi pisați cu un făcăleț).

3. Puneți biscuiții într-un castron și turnați peste ei untul topit. Amestecați bine pentru a se combina.

4. Tapetați o tavă obișnuită cu hârtie de copt și întindeți biscuiții în tavă. Dați la cuptor timp de 3-5 minute. Lăsați să se răcească.

5. Amestecați într-un vas crema de brânză, zahărul, smântâna pentru frișcă și vanilia, folosind un mixer, până când compoziția se omogenizează. Adăugați jumătate din cantitatea de zmeură și amestecați până fructele sunt zdrobite și amestecate în compoziție.

6. Puneți jumătate din cantitatea de biscuiți în patru cupe (pahare) de 120 ml, puneți apoi puțină zmeură. Împărțiți în mod egal crema de brânză în cele patru cupe și puneți apoi restul de biscuiți.

7. Decorați cu frișcă îndulcită, zmeură și frunze de mentă.

8. Dați la frigider o oră sau până când crema s-a întărit puțin.


Notă: Când am făcut cupele nu am fost foarte atentă la rețetă (cum se întâmplă de obicei când am de-a face cu o rețetă care mi se pare foarte simplă) și am pus toată cantitatea de zmeură în cremă, în loc să păstrez câteva să pun între straturi. De asemenea, am preferat să fac două straturi de biscuiți și două de cremă, fără a avea un alt motiv decât faptul că vroiam să aibă mai multe straturi.

joi, 1 iulie 2010

Mere şi scorţişoara, varianta simplă

Aşa cum am spus în postarea anterioară, week-end-ul trecut am ales două reţete pentru drumul la Constanţa. Cea de-a doua reţetă a avut la bază o combinaţie clasică: mere şi scorţişoară.


În timp ce căutam o idee pentru ce-a de-a doua reţetă am dat pe The Girl Who Ate Everything peste o reţetă de muffins cu mere și scorțișoară. Ador combinaţia asta şi am fost mereu dezamăgită de faptul că opţiunile erau destul de puţine: placintă cu mere şi poate prăjitura cu bezea pe care o făcea mama când eram mică. Din nefericire nu am timp pentru făcut plăcintă şi mama nu mai face acea prajitură de ani de zile. Prin urmare, când am dat peste această reţetă am ştiut că trebuie să o încerc cât mai repede. Şi nu am fost dezamăgită.

Pentru o reţetă atât de simplă şi rapidă este ridicol cât de bun a fost produsul final. Degustătorii mei oficiali au confirmat că nu a fost o iluzie datorată faptului că la 11 noaptea stăteam în bucătărie păzind cuptorul, învăluită în miros de mere coapte şi scorţişoară. Aş fi în stare să fac aceste muffins în fiecare zi doar pentru a umple casa cu mirosul lor.


Ce mi-a plăcut foarte mult la ele a fost faptul că s-au păstrat foarte bine pe drum, iar faptul că duminică au stat în maşină în soare se pare că nu le-a afectat prea mult. Elly chiar a fost încântată pentru că se încălziseră puţin şi era ca şi cum abia le scosesem din cuptor.


Muffins cu mere


400 g (2 căni) zahăr

2 ouă

240 ml (1 cană) ulei

1 lingură esență de vanilie

420 g (3 căni) făină

1/2 lingurită sare

1 linguriță bicarbonat de sodiu

1 linguriță scorțisoară

3 mere de dimensiuni medii curățate și tăiate bucăți

zahăr brun pentru presărat deasupra


1. Se încălzește cuptorul la foc iute.

2. Se tapetează formele cu unt și făină sau cu forme de hârtie pentru muffins.

3. Se pun într-un vas zahărul, ouăle, uleiul și esența de vanilie și se bat bine cu telul.

4. Într-un alt vas se amestecă făina, sarea, bicarbonatul de sodiu și scorțișoara.

5. Se toarnă amestecul de ouă peste cel de făină și se amestecă. Aluatul va fi foarte gros.

6. Se adaugă merele tăiate cubulețe.

7. Se umplu formele pentru muffins până la vârf și se presară zahăr brun.

9. Se dau la cuptor timp de 20-25 de minute.


Notă: Din aceste cantități ies 18 muffins. Eu am adăugat în zahărul brun o linguriță de scorțișoară înainte să îl presar peste aluatul din forme pentru că am vrut să aibă o aromă mai intensă de scorțișoară.