miercuri, 18 august 2010

Tort pentru bunica

În sfârșit am ocazia să postez unul din torturile pe care le-am facut. De când am început acest blog am făcut câteva torturi, dar dintr-un motiv sau altul, mai specific din lipsă de fotografii, nu am reușit să postez nici o rețetă până acum.



Bunica mea (mama tatălui meu) a împlinit 79 de ani de curând. Am sunat-o cu câteva zile înainte și i-am zis să nu mai facă anul acesta tort pentru că voi avea eu grija de el. Bineînteles că nu a putut sta locului și a făcut și ea ceva dulce pentru desert: tartă de vișine și cremă de zahăr ars. Bunica adoră dulciurile și în special să facă dulciuri. De la ea am moștenit eu și verișoara mea dragostea noastră pentru deserturi.




De fiecare dată când vorbesc cu bunica despre torturi discuția se îndreaptă mereu către aceeași concluzie: oricât de bune sunt torturile astea moderne (cum le zice bunica) pe care eu și verișoara mea le facem, nu se compară cu torturile pe care le mânca ea în tinerețe, cele cu blat însiropat și cremă de unt.



Așa că mi-am luat inima-n dinți și am încercat o rețetă de tort cu cremă de unt. Inițial am încercat să evit crema de unt, pentru că, după cum am mai spus, nu prea îmi iese. Dar zeii deserturilor au hotărât că acum este momentul să schimb relația mea cu cremele de unt și, sincer, nu se putea mai bine.

Am făcut blatul la București, pentru că prefer să coc blaturile într-un cuptor pe care îl cunosc, decât să mă trezesc cu surprize în deplasare. La Onești am făcut doar crema și am asamblat tortul. Mi se pare mai practic să faci blatul cu o zi înainte și abia a doua zi să fac restul tortului. Blatul se taie mai ușor dacă stă în frigider câteva ore și în plus nu petreci o zi întreagă în bucătărie.




De când am hotărât să fac un tort pentru bunica mi-am imaginat că aromele principale vor fi lămâia și zmeura și am găsit rețeta perfectă pentru ceea ce căutam pe blogul Not So Humble Pie. Am fost puțin cam prea generoasă cu crema dintre straturile de blat, așa că nu am avut patru straturi ca în rețeta originală, ci numai trei și a trebuit să dublez cantitatea de crema pentru a putea decora tortul. De asemenea, nu am pus nucă de cocos rasă pe tort, ci am ales să decorez tortul într-un stil mai apropiat cu torturile din tinerețea bunicii, de dragul nostalgiei.




Verdictul bunicii? A fost un tort a-ntâia! Acum pot să bifez încă unul din lucrurile de pe lista de „Must do” în viață: să o impresionez pe bunica cu un desert făcut de mine.


Tort cu lămâie și zmeură


Blat:


2 1/4 căni (245 g) făină

1 lingură (12 g) praf de copt

1/2 linguriță sare

1 1/4 cană (300 ml) lapte, la temperatura camerei

4 albușuri, de la ouă mari, la temperatura camerei

1 1/2 cană (300 g) zahăr

2 lingurițe coajă de lămâie rasă fin

110 g unt, la temperatura camerei

1/2 linguriță esență de lămâie


1. Încălziți cuptorul la foc iute, așezați grătarul de la cuptor în partea de jos a cuptorului. Tapetați două forme de tort cu unt și hârtie de copt.

2. Într-un vas de mărime medie strecurați împreună făina, praful de copt și sarea. Dați de-o parte.

3. Într-un alt vas amestecați laptele și albușurile de ou. Dați de-o parte.

4. În vasul pentru mixer amestecați zahărul și coaja de lămâie până când zahărul se colorează și prinde aroma de lămâie. Adăugați untul și amestecați la viteză medie timp de 4-5 minute până când amestecul devine spumos. Adăugați esența de lămâie și amestecați până când se încorporează.

5. Reduceți viteza mixerului la încet și adăugați 1/3 din amestecul de făină. Când făina s-a umezit, creșteți viteza mixerului la mediu și amestecați până când aluatul se omogenizează. Apoi adăugați 1/2 din amestecul de lapte și albușuri și bateți până când se omogenizează. Repetați cu restul de făină și lapte, alternând, până când terminați cu 1/3 din amestecul de făină. După ce ați încorprat tot amestecul de făină și de lapte, mai bateți aluatul timp de 2 minute pentru a vă asigura că nu are cocoloașe și este bine aerat.

6. Împărțiți blatul în două părți egale în formele pregătite și coaceți timp de 30-35 de minute (centrul blatului își va reveni la forma inițială când apăsați pe el).

7. Lăsați blaturile să se răcească în forme câteva minute, apoi scoatețile din forme și lăsațile să se răcească complet.


Cremă de lămâie


1 cană (200 g) zahăr

4 albușuri, de la ouă mari

330 g unt, la temperatura camerei

1/4 cană (60 ml) zeamă de lămâie proaspătă

1 linguriță esentă de vanilie


1. Puneți un vas cu apă pe foc, la foc iute. Când apa ajunge la punctul de fierbere, dați focul la mic, astfel încât apa să nu fiarbă propriu-zis, ci să se mențină la punctul dinaintea fierberii.

2. Amestecați albușurile cu zahărul într-un vas termorezistent așezat deasupra vasului cu apă de pe foc (aveți grijă ca vasul cu albușuri să nu atingă apa din cel de-al doilea vas). Bateți amestecul continuu cu un tel, până când zahărul se dizolvă și amestecul este călduț la atingere. Luați vasul cu albușuri de pe foc.

3. Bateți albușurile în continuare până când obțineți o bezea (meringue) groasă și lucioasă.

4. Lăsați teul de-o parte și folosind o spatulă amestecați bezeaua timp de câteva minute până când vasul se răcește.

5. Când vasul s-a răcit, începeți să adăugați untul, câte 100 g o dată. Când ați încorporat tot untul, continuați să amestecați folosind spatula, timp de 6-10 minute. Crema va părea că se taie la un moment dat, dar nu vă faceți griji, dacă continuați să amestecați își va reveni și se va transforma într-o cremă de unt catifelată.

6. După de ați obținut crema, adăugați zeama de lămâie, puțin câte puțin, amestecând bine de fiecare dată, până când se încorporează toată zeama de lămâie.

7. Adăugați apoi esența de vanilie și amestecați bine.


Altele:


dulceață de zmeură (dacă doriți, puteți strecura dulceața pentru a îndepărta sâmburii)

sirop de lămâie (1 cană apă+1 cană zahăr, se pun la fiert până când se topește zahărul, se ia de pe foc și se adaugă zeama de la o jumătate de lămâie și vanilie dacă doriți)


Asamblare:


Tăiați blaturile pe orizontală în două jumătăți folosind un cuțit pentru pâine. Așezați o jumătate de blat pe platou, însiropați cu sirop de lămâie și întindeți câteva linguri de dulceață de zmeură deasupra.

Având în vedere că dulceața este alunecoasă, va fi mai greu să întindeți crema folosind metoda clasică. Cel mai ușor este să puneți crema într-o pungă, să îi tăiați vârful (sau să folosiți un șpriț) și începând din centrul blatului, să formați o spirală de cremă (aveți grijă ca spirala să fie strâns făcută) care se termină la marginea blatului. Așezați deasupra ce-a de-a doua jumătate de blat, însiropați, întindeți dulceața de zmeură și apoi puneți crema. Repetați până la ultimul strat de blat pe care îl însiropați.

Acoperiți apoi torul cu un strat subțire de cremă și dați-l la frigider aproximativ jumătate de oră, până când se întărește crema. Acest strat subțire de crema va opri eventualele frimituri de blat din a vă distruge aspectul final al torului.

Scoateți torul din frigider și decorați folosind restul de cremă.


Notă 1: În rețeta originală, tortul este acoperit cu cremă și apoi cu un strat de nucă de cocos rasă.

Notă 2: Pentru a obține crema roz am amestecat în crema de lămâie câteva lingurițe de dulceață de zmeură.

miercuri, 4 august 2010

Rețeta de rezervă

Ok! Probabil vă așteptați ca următoarea rețetă să fie cea pentru tortul de la ziua lui Alex. Trebuie să recunosc că la asta mă așteptam și eu. Dar cum viața fără puțină dramă parcă nu este la fel de interesantă, întâmplarea a făcut ca singurele fotografii în care apare tortul să fie genul de fotografii pe care le păstrezi într-un folder pe care îl arăți doar familiei și prietenilor. Voi spune doar că fotografiile cu pricina sunt rezultatul unei combinații de Alex + tequilla + ideea că ar fi haios să se joace „hai la groapa cu furnici” cu tortul.



Surprinzător, tortul a rămas intact până la momentul tăierii. Ar fi fost trist dacă ar fi pățit ceva pentru că a fost un tort destul de reușit. Blat de ciocolată, mousse de ciocolată albă și mousse de afine, câteva afine rătăcite prin stratul de mousse și ganache de ciocolată amăruie deasupra. Alex a zis că a fost cel mai bun tort pe care l-a mâncat vreodată, ceea ce a făcut ca egoul meu să atingă dimensiuni similare unui american care stă toată ziua la TV și mănâncă fast food și chipsuri. MARE!




Așa că de data asta voi posta una din rețetele pe care l-am încercat acum câteva săptămâni când am fost la mare. Am ales această rețetă pentru că, m-am gândit eu, împușc doi iepuri dintr-o lovitură. Îl fac fericit pe Alex, care e înnebunit după ciocolată, și în același timp o fac fericită și pe Elly, pentru care brânza este mană cerească.




Spre surprinderea mea Oana a fost foarte încântată de aceste muffins. M-a surprins pentru că Oana este unul din acei oameni care consideră că ciocolata este ciocolată și nu are ce căuta în prăjituri. Pe scurt, nu suportă prăjiturile cu ciocolată. Dar aceste muffins i-au plăcut la nebunie și consider acest lucru un argument foarte bun în favoarea lor. Ceea ce confirmă una din teoriile mele personale: „Nu există persoane cărora nu le plac prăjiturile, ci doar persoane care nu au descoperit încă prăjiturile potrivite” (pentru cazul Oanei se poate înlocui „prăjiturile” cu „prăjiturile cu ciocolată”). Desigur există o excepție de la această teorie, dar despre asta cu altă ocazie.




Sursa pentru această rețetă a fost blogul Inn Cuisine.


Muffins cu ciocolată și cheesecake (Chocolate cheesecake muffins)


1 cană (140 g) făină

1/2 cană (100 g) zahăr

3 linguri cacao

2 lingurițe praf de copt

1/2 linguriță sare

1/2 cană (80 g) bănuți de ciocolată

1 ou mare, bătut ușor

3/4 cană (180 ml) lapte

1/3 cană (80 ml) ulei

225 g cremă de brânză (Philadelphia)

2 linguri zahăr

zahăr pudră pentru decorat


1. Încălziți cuptorul al foc iute (treapta 5). Tapetați formele pentru muffins.

2. Într-un castron amestecați ingredientele uscate (făina, 100 g zahăr, cacao, praf de copt, sare și banuții de ciocolată).

3. Într-un alt castron bateți crema de brânză și două linguri de zahăr până când crema devine spumoasă.

4. Într-un al treilea castron bateți oul cu laptele și uleiul până când amestecul se omogenizează.

5. Turnați amestecul de ou, lapte și ulei peste amestecul de ingrediente uscate, și folosind o spatulă sau lingură de lemn, amestecați ușor, până când ingredientele uscate se umezesc (e în regulă dacă mai sunt cocoloașe; se recomandă ca aluatul de muffins să nu fie amestecat mai mult decât este nevoie pentru ca ingredientele uscate să se umezească, pentru că altfel muffins nu mai cresc la fel de bine și devin tari).

6. Umpleți 1/4 din formele de muffins cu aluat, adăugați o linguriță generoasă de cremă de brânză, apoi adăugați aluat de muffins până umpleți 3/4 din forme.

7. Dați la cuptor timp de 20 de minute (sunt gata când, dacă le apăsați în centru, aluatul revine la forma inițială).

8. Când sunt gata, se scot din forme, se lasă să se răcească și apoi se pudrează cu zahăr pudră.


Notă: Bănuții de ciocolată pe care îi găsim de obicei pe la noi prin magazine mi se par cam mari, așa că eu de obicei îi tai pe jumătate sau pe sfert.